No fuck you, no goodbye

Fac parte dintre cei care trântesc uşa şi pleacă. Dintre cei care acceptă cu uşurinţă compromisuri şi fapte ce duc la o anumită armonie dar care se opresc fără explicaţii. Sunt dintre aceia care în momente splendide de dragoste şi poveşti frumoase dispare pentru a privi din exterior. Am fost norocoasă să încep multe relaţii de prietenie, cu oameni deosebiţi , sau nu, dar pe care le-am întrerupt pe neaşteptate, chiar şi pentru mine, în momente prea puţin însemnate.
Închid telefonul în nas, arunc cu vorbe ( în care nici nu cred), jignesc, fac afirmaţii, dramatizez, nu răspund nici după 20 de apelări, nu dau explicaţii pentru că „explicaţiile nu modifică niciodată realitatea” cum scria Garabet Ibrăileanu în una dintre cele mai frumoase cărţi despre iubire „Adela”, nu caut certitudini. Şi mereu am avut convingerea că lucrurile nu se termină din nepotrivire pentru că eu cred asemeni lui Dan Puric că „A gândi în mentalităţi cu totul şi cu totul diferite este a avea grijă de celălalt”. Nimic nu mă înduplecă din drumul la capătul căruia uneori nu mai aştept ceva...