De cate ori am auzit cuvantul "plod" in casa mea a avut un sens simpatic. Dar atunci cand l-am folosit eu nu am fost foarte convinsa de sensul sau dragut. Cel mai tare imi displace pe lumea asta copilasii prost crescuti, cei rasfatati. Dar si mai tare imi pare de saracii parinti care isi cresc copiii in asa hal incat acestia devin doar niste epave educate, in cel mai bun caz. Nu inteleg obsesia ( la mame am sesizat-o mai des) de a isi considera odreasla superioara celorlalti de varsta lor. Dintr-o data a fi un copil comun este echivalent cu a fi idiot, si nu personajul naiv dar adorabil - "Idioitul" lui Dostoievski -. "Copilul meu stie vreo 4, 5 cuvinte grele-grele" se lauda o mama a unui baiatel de 6 ani. Eu la niciun an legam cuvinte:D, dar nu am auzit-o pe mama mea laudandu-se cu asa isprava. Cand eram prin clasa a VIII a si eram usor de impresionat cascam ochii la o femeie, care-si lauda fata astfel " fata mea e frumoasa, extraordinara, stie sa se machieze frumos, prezinta lenjeria lui Botezatu in Scandinavia. Mai fumeaza cate o tigarusa, se prosteste"; fata avea vreo 16- 17 ani. O mama a unui baiat de 5 ani era ravasita de obraznicia cu care isi expunea rasfatatul punctele de vedere in fata unor necunoscuti. Cand i s-a spus ca needucatul copil a jignit persoanele cu care a vorbit, mama a ripostat "dar vai! sigur a fost provocat. El nu vorbeste asa decat daca este provocat". Dar vai! Mai sunt unii care nu vorbesc, care isi dau ochii peste cap si sunt insolenti asa din senin.
Am intalnit si copilasi frumosi, crescuti curat, inteligenti, spirituali, spontani. Am printre rude un astfel de copil. La 6 ani a ramas fara mama, acum are 12. Este printre cei mai buni la invatatura, este un talentat jucator de tenis. Cand avea 6 ani ma plimba prin orasul sau si invatatoarea lui spunea ca nivelul lui este de clasa a IV a! Iar atunci cand il privesc ma gandesc ca "Totul capata un sens atunci cand privesti un copil!" vorba dr. Miranda Bailey din "Grey's Anatomy". Depinde de copil!:)
