miros...

Mi-am dorit să mă opresc puţin să te observ mai bine, să-ţi observ linia frumoasă a chipului tău cu ochi mari şi rotunzi, şi acea culoare deschisă. Acei ochi temători care nu spun nimic, doar te surprind cu privirea şi este necesar pentru tine, tu cea cu privirea pierdută încă spre cel mai splendid orizont. Am ridicat trandafirul de pe pernă şi am simţit mirosul de ploaie, cum a fost rupt acum din grădină. Nu erai în cameră, nu erai în jur, nu lăsasei nimic altceva în urmă ta. Şi nu m-am ridicat să te caut, ştiam că nu te-am găsit încă. Am deschis fereastră. Afară nu ploua. Cerul era senin. Eram din nou în trecut doar mirosind un tranfafir portocaliu-palid şi înflorit!